Aviaţie
Zborul a întârziat patru ore și compania invocă „circumstanțe extraordinare”. Când e obligată totuși să plătească
Regulamentul 261/2004 se aplică neschimbat până în a doua jumătate a lui 2027: 250, 400 sau 600 de euro pentru întârzieri de peste trei ore, anulări anunțate târziu și refuz la îmbarcare — plus asistența pe care compania o datorează oricum.
Pe scurt
- Compensația se calculează pe distanța rutei, nu pe prețul biletului
- Contează întârzierea la sosire, măsurată la deschiderea ușii avionului
- Defecțiunea tehnică obișnuită și greva propriului personal nu scutesc compania de plată
- Reclamația merge întâi la companie; după șase săptămâni fără răspuns, la ANPC
Un zbor Iași–Londra Luton care aterizează cu patru ore după ora din bilet valorează 400 de euro pentru fiecare pasager de la bord, indiferent dacă biletul a costat 30 sau 300 de euro. Suma nu depinde de bunăvoința companiei: este fixată în Regulamentul (CE) 261/2004, în vigoare din 2005 și aplicabil oricărui zbor care decolează dintr-un aeroport al Uniunii Europene. Reforma adoptată de Parlamentul European pe 7 iulie 2026 și confirmată de Consiliul UE pe 13 iulie păstrează sumele și pragul de trei ore și se aplică abia după o perioadă de tranziție de un an, deci regulile de mai jos rămân cele valabile pentru tot sezonul de iarnă și pentru vara viitoare.
Trei situații dau dreptul la compensație
Prima este întârzierea la sosire de trei ore sau mai mult. Ora de plecare nu contează; ce se compară este ora programată de sosire cu momentul în care avionul ajunge la poartă și se deschide cel puțin o ușă — precizarea vine din hotărârea Curții de Justiție a UE în cauza Germanwings (C-452/13). Un zbor plecat cu trei ore și jumătate întârziere, dar care recuperează în aer și ajunge cu două ore și 50 de minute după program, nu dă drept la compensație.
La zborurile cu escală, întârzierea se măsoară la destinația finală din rezervare, nu la fiecare segment. Un zbor Iași–Otopeni întârziat 40 de minute, din cauza căruia pasagerul pierde legătura spre Madrid și ajunge acolo cu șase ore mai târziu, dă drept la compensația calculată pe distanța Iași–Madrid — cu condiția ca ambele segmente să fie pe aceeași rezervare (cauza Folkerts, C-11/11). Două bilete separate, cumpărate independent, nu se leagă.
A doua este anularea comunicată cu mai puțin de 14 zile înainte de plecare. Compania scapă de plată doar dacă anunță cu cel puțin două săptămâni înainte sau dacă, anunțând mai târziu, oferă o rerutare care pleacă și ajunge aproape de orarul inițial: cu 7–14 zile înainte, o plecare cu cel mult două ore mai devreme și o sosire cu cel mult patru ore mai târziu; sub 7 zile, cel mult o oră mai devreme și două ore mai târziu.
A treia este refuzul la îmbarcare împotriva voinței pasagerului — de regulă overbooking. Compania trebuie mai întâi să caute voluntari care renunță la loc contra unor beneficii negociate; cine este dat jos fără să se fi oferit primește compensația integrală pe loc, plus rerutare sau rambursare.
Regulamentul acoperă orice zbor cu plecare dintr-un aeroport din UE, Norvegia, Islanda sau Elveția, indiferent de companie, și zborurile cu sosire în UE doar dacă sunt operate de o companie europeană. Un zbor Wizz Air din România spre Tel Aviv intră sub regulament la dus și la întors, pentru că Wizz Air este companie europeană; un Turkish Airlines Istanbul–București intră doar la întors, când decolează de la București. Bagajele pierdute, întârziate sau deteriorate nu intră sub acest regulament: ele se despăgubesc după Convenția de la Montreal, cu alte termene și alte plafoane.
250, 400 sau 600 de euro, în funcție de distanță
Sumele sunt fixe și se plătesc pentru fiecare pasager din rezervare; reducerea la jumătate se aplică doar când compania oferă un zbor alternativ care ajunge sub pragul din coloana a treia.
Distanța se măsoară în linie dreaptă între aeroportul de plecare și destinația finală din bilet, nu pe ruta zburată efectiv. Pe exemple românești: Iași–București sau București–Viena sunt sub 1.500 km și valorează 250 de euro; Iași–Londra, București–Madrid sau București–Dublin trec de 1.500 km și rămân în Uniune, deci 400 de euro; București–New York sau București–Bangkok sunt peste 3.500 km, 600 de euro. București–Dubai, în schimb, are sub 3.500 km în linie dreaptă și rămâne la 400 de euro.
Reducerea la jumătate se aplică doar când compania oferă un zbor alternativ care ajunge la destinație cu o întârziere sub pragul din tabel. Compensația este independentă de prețul biletului și se plătește în bani — transfer bancar, cec sau, cu acordul scris al pasagerului, voucher. Compania nu poate impune voucherul.
Când compania nu plătește: „circumstanțe extraordinare”
Motivul standard de refuz este art. 5 alin. 3 din regulament: compania nu datorează compensație dacă întârzierea sau anularea a fost cauzată de circumstanțe extraordinare care nu ar fi putut fi evitate chiar dacă s-ar fi luat toate măsurile rezonabile. Formularea este vagă, iar Curtea de Justiție a petrecut aproape 20 de ani delimitând-o.
Sunt considerate extraordinare: condițiile meteo incompatibile cu zborul, restricțiile controlului traficului aerian, grevele controlorilor sau ale personalului aeroportuar, instabilitatea politică, riscurile de securitate, coliziunea cu păsări (cauza Pešková, C-315/15) și defectele de fabricație ascunse sau sabotajul.
Nu sunt extraordinare — și aici pierd companiile în instanță — defecțiunile tehnice apărute în exploatarea normală a aeronavei, chiar neașteptate, pentru că întreținerea ține de activitatea obișnuită a unui transportator (Wallentin-Hermann, C-549/07). Nu este extraordinară nici greva propriului personal, fie ea spontană (Krüsemann, C-195/17) sau organizată de sindicat (Airhelp/SAS, C-28/20), nici lipsa sau îmbolnăvirea echipajului (TAP, C-156/22), nici problemele operaționale ale companiei.
Sarcina probei aparține companiei. Un răspuns care invocă „motive operaționale” sau „circumstanțe extraordinare” fără să le numească nu îndeplinește condiția; pasagerul poate cere explicit cauza concretă. ANPC a publicat în martie 2026 un material care confirmă aceeași linie: exonerarea funcționează doar când compania demonstrează că evenimentul nu putea fi evitat.
Ce datorează compania oricum, chiar dacă nu plătește compensația
Circumstanțele extraordinare scutesc compania doar de compensația în bani. Celelalte obligații rămân, fără excepție, și încep înainte de pragul de trei ore.
Asistența la aeroport se declanșează după două ore de întârziere la zborurile sub 1.500 km, după trei ore la cele intra-UE de peste 1.500 km și la cele între 1.500 și 3.500 km, și după patru ore la cele mai lungi: masă și băuturi proporționale cu așteptarea, două apeluri telefonice sau e-mailuri, iar dacă plecarea se mută a doua zi, cazare la hotel și transport dus-întors între aeroport și hotel. Curtea de Justiție a stabilit în cauza McDonagh (C-12/11), după erupția vulcanului Eyjafjallajökull, că această obligație nu are plafon de durată sau de sumă.
La orice anulare, pasagerul alege între rambursarea integrală a biletului în șapte zile — inclusiv pentru segmentele deja zburate, dacă nu mai au sens — și rerutarea spre destinație cât mai curând sau la o dată convenabilă. Alegerea este a pasagerului, nu a companiei. La o întârziere de cel puțin cinci ore, cine renunță la călătorie are dreptul la rambursare în aceleași condiții.
Cine renunță să mai aștepte și cumpără singur un bilet la altă companie sau plătește cazarea din buzunar poate cere ulterior banii înapoi, cu documente, dar riscă să i se conteste suma dacă exista o alternativă rezonabilă oferită de transportator. Bonurile și facturile trebuie păstrate pentru orice cheltuială.
Cum se cere compensația, pas cu pas
Reclamația la companie. Cererea se adresează companiei care a operat efectiv zborul, nu agenției sau platformei de la care a fost cumpărat biletul și nici companiei al cărei nume apare pe rezervare într-un aranjament de code-share. Toate companiile care zboară din România au formulare online dedicate: Wizz Air și Ryanair prin secțiunea de „claims” din cont, Tarom și AnimaWings prin formularul de sesizări de pe site. Se atașează numărul rezervării, cartea de îmbarcare și, dacă există, mesajul de întârziere sau anulare primit. Cererea trebuie să numească explicit compensația conform art. 7 din Regulamentul 261/2004 și suma cerută. Formularul standard al Comisiei Europene, publicat de ANPC în română și engleză, poate fi folosit direct în această etapă. Textul minim, în lipsa formularului: numărul rezervării, data și ruta, ora programată și ora reală de sosire, cererea expresă a compensației de 250/400/600 de euro în temeiul art. 7 din Regulamentul (CE) 261/2004, contul bancar pentru plată și un termen de răspuns.
Termenul de așteptare. Formularul UE prevede șase săptămâni. Fără răspuns în acest interval, sau cu un refuz nemotivat, dosarul poate merge mai departe.
ANPC. Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor este organismul desemnat prin HG 1912/2006 pentru aplicarea regulamentului în România și este competentă pentru incidentele produse pe teritoriul țării — un zbor cu plecare din Iași, Cluj sau Otopeni. Pentru un zbor cu plecare din alt stat membru, reclamația merge la organismul din acel stat; Comisia publică lista completă. ANPC poate sancționa compania, dar nu poate obliga la plata compensației către pasager; decizia ei este însă un argument puternic în etapa următoare.
Instanța. Procedura cererilor de valoare redusă la judecătorie — pentru sume de până la 50.000 de lei, prag ridicat de la 10.000 de lei prin Legea 57/2025 — se face pe formular tipizat, în scris, fără avocat obligatoriu, cu taxă de timbru de 50 de lei pentru sume sub 2.000 de lei și 200 de lei peste. Instanțele române aplică termenul general de prescripție de trei ani (art. 2517 Cod civil), calculat de la data zborului — Curtea de Justiție a lăsat termenul la latitudinea dreptului național (Cuadrench Moré, C-139/11).
Firmele de intermediere care promit compensația „fără efort” rețin de regulă între un sfert și o treime din sumă, plus TVA, și preiau dosarul doar dacă îl consideră câștigător. Pentru un caz clar — întârziere tehnică, anulare cu trei zile înainte — pașii de mai sus aduc suma integrală în același interval de timp.
Ce se schimbă din 2027
Reforma adoptată în iulie 2026 intră în aplicare la 12 luni de la intrarea în vigoare, adică în a doua jumătate a lui 2027, potrivit calendarului comunicat de Consiliu. Sumele și pragul de trei ore rămân, iar circumstanțele extraordinare vor fi enumerate explicit în regulament, preluând în mare parte jurisprudența Curții; se schimbă mai ales procedura.
Pasagerul va avea nouă luni de la zbor pentru a depune cererea, iar compania 30 de zile pentru a plăti sau a motiva refuzul. Instrucțiunile pentru depunerea cererii vor trebui trimise pasagerului în cel mult patru zile de la încheierea călătoriei, fără obligația de a avea cont sau aplicație. Rambursarea biletului devine automată pentru cine alege să nu fie rerutat. Definiția anulării se extinde la zborurile devansate cu cel puțin o oră și la cele care decolează, dar se întorc la aeroportul de plecare. Rerutarea va putea fi cerută și cu alte companii sau alte mijloace de transport, iar la întârzierile pe pistă cu ușile închise de peste două ore compania va trebui să readucă avionul la poartă. Voucherul în locul banilor rămâne posibil doar cu acordul scris al pasagerului și cu valabilitate de cel puțin 12 luni.
Pe lângă compensații, reforma elimină taxele pentru corectarea numelui și pentru cartea de îmbarcare tipărită, garantează un obiect personal gratuit la bord, obligă la afișarea din start a tarifului cu bagaj de cabină inclus și interzice anularea zborului de retur pentru pasagerii care nu au folosit dusul.
