Pregătirea unui animal pentru plecarea din țară are termene fixe, care nu pot fi comprimate. Pentru destinațiile din afara Uniunii Europene, calendarul se dublează, iar o operațiune făcută în ordine greșită anulează tot ce s-a făcut până atunci.
Pe scurt
- Plecarea în UE nu este posibilă mai devreme de 21 de zile de la vaccin
- Pentru Turcia sau Serbia, pregătirea durează în jur de șase săptămâni
- Microcipul se aplică obligatoriu înaintea vaccinului antirabic
- Deparazitarea cerută de cinci destinații se face cu 1-5 zile înainte
O călătorie cu animale de companie nu se poate improviza cu câteva zile înainte de plecare. Un câine, o pisică sau un dihor domestic care nu a fost niciodată pregătit are nevoie de minimum 21 de zile până la prima deplasare într-un stat al Uniunii Europene, termen la care se adaugă timpul necesar pentru microcipare și pentru programarea la cabinet.
Pentru Turcia, Serbia sau Muntenegru, socoteala urcă la aproximativ șase săptămâni, din cauza unei analize de sânge care se poate face doar înainte de ieșirea din țară. Proprietarii care află despre ea la întoarcere, în punctul de trecere a frontierei, nu o mai pot recupera.
Trei săptămâni pentru Uniunea Europeană, șase pentru statele din afara ei
Pentru orice deplasare într-un alt stat membru, animalul are nevoie de microcip, de vaccinare antirabică valabilă și de pașaport. Cele 21 de zile care trebuie să treacă de la prima vaccinare până la data plecării reprezintă termenul care nu poate fi scurtat. Rapelurile administrate în perioada de valabilitate a vaccinului anterior nu generează o nouă așteptare, astfel încât un animal deja vaccinat poate pleca imediat.
Pentru statele din afara Uniunii, calendarul depinde de o împărțire care nu urmează logica geografică pe care ar presupune-o un turist. Bosnia și Herțegovina, Macedonia de Nord, Regatul Unit, Elveția, Statele Unite, Canada, Japonia și Emiratele Arabe Unite figurează pe listele de scutire, alături de Andorra, Islanda, Monaco, San Marino și alte câteva zeci de teritorii. Pentru acestea, pașaportul și vaccinul valabil sunt suficiente, iar termenul rămâne cel de 21 de zile.
Turcia, Serbia, Muntenegru, Albania, Republica Moldova, Ucraina, Georgia, Egiptul, Tunisia și Marocul nu figurează pe nicio listă. Un animal dus în oricare dintre aceste state trebuie să fi trecut, înainte de ieșirea din România, printr-un test serologic de titrare a anticorpilor antirabici. Proba se recoltează la cel puțin 30 de zile după vaccinare și se trimite la Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală din București, singurul laborator din România care figurează în lista Comisiei Europene pentru acest tip de analiză, iar rezultatul trebuie să depășească 0,5 unități internaționale pe mililitru. Adunate, vaccinarea, cele 30 de zile de așteptare și prelucrarea probei ajung la circa șase săptămâni, cu variații care depind de durata analizei la laborator.
Consecința ratării acestui pas se produce la întoarcere. Un animal fără test consemnat în pașaport nu mai poate reintra în Uniune pe baza acestui document. Revenirea se face atunci cu un certificat de sănătate animală emis în statul respectiv, condiționat de un test serologic recoltat cu cel puțin 90 de zile înaintea eliberării lui. În practică, animalul rămâne în afara Uniunii aproximativ trei luni.
Termenele descrise privesc revenirea în Uniunea Europeană. Condițiile de intrare în Turcia, Serbia sau în oricare alt stat din afara Uniunii sunt stabilite de autoritățile acelor state, pot include cerințe suplimentare și se verifică separat, la ambasada sau la autoritatea veterinară a țării de destinație.
Ordinea operațiunilor înaintea unei călătorii cu animale de companie
Microcipul se aplică înaintea vaccinului antirabic. O vaccinare administrată înainte de identificare nu produce efecte pentru călătorie și trebuie repetată, împreună cu cele 21 de zile de așteptare aferente. Este eroarea care întârzie cel mai des plecările, pentru că apare la animalele vaccinate din rutină, fără intenție de călătorie, și microcipate ulterior.
Prima vaccinare antirabică se poate administra de la vârsta de 12 săptămâni. Un cățel de două luni nu poate fi pregătit mai devreme, indiferent de data plecării. Pentru puii nevaccinați sub 12 săptămâni și pentru cei între 12 și 16 săptămâni la care intervalul nu s-a împlinit, statele membre pot autoriza deplasări în condiții speciale, însă autorizarea aparține statului de destinație și se verifică pentru fiecare țară în parte.
În România, microciparea este obligatorie pentru câinii cu stăpân, cu înregistrare în Registrul de Evidență a Câinilor cu Stăpân. La pisici, obligația legală nu există, dar microcipul rămâne o condiție pentru eliberarea pașaportului.
Ultima etapă este documentul propriu-zis, eliberat de un medic veterinar autorizat și completat în statul în care proprietarul își are reședința obișnuită. Se emite exclusiv pentru câini, pisici și dihori domestici, iar pentru păsări, rozătoare, iepuri, reptile sau amfibieni se aplică regulile naționale ale statului de destinație. Pașaportul rămâne valabil pe toată durata vieții animalului, atât timp cât vaccinarea antirabică este menținută în termen. Documentele emise înainte de 22 aprilie 2026, data la care s-a schimbat cadrul european, își păstrează valabilitatea fără nicio formalitate suplimentară.
Ultimele cinci zile înainte de plecare
Câinii care intră în Finlanda, Irlanda, Malta, Irlanda de Nord și Norvegia trebuie tratați împotriva parazitului Echinococcus multilocularis. Tratamentul se administrează de un medic veterinar cu cel puțin 24 de ore și cel mult 120 de ore înainte de intrarea pe teritoriul respectiv și se consemnează în pașaport, cu data și ora administrării.
Fereastra se calculează în raport cu momentul intrării, nu cu cel al plecării. Pentru o cursă cu escală sau pentru o deplasare rutieră lungă, tratamentul se programează în funcție de ora estimată de sosire, ceea ce îl împinge de regulă în ultimele zile dinaintea plecării.
Obligația privește doar câinii, nu și pisicile sau dihorii. Tratamentul nu este necesar pentru deplasările directe între cele cinci teritorii, iar Finlanda și Norvegia acceptă, ca alternativă, administrarea la intervale regulate de cel mult 28 de zile, procedură pe care Irlanda și Malta nu o recunosc.
