Țara Moților are un ghețar de 3.800 de ani, un târg atestat din 1816 și sate pe care turismul de masă nu le-a atins încă

Există în inima Munților Apuseni o zonă pe care hărțile o marchează cu sate, dar pe care nu o poți înțelege decât mergând acolo. Țara Moților nu e o destinație turistică în sensul obișnuit al cuvântului. E o regiune etnografică și geografică distinctă, construită de-a lungul secolelor pe văile râurilor Arieș și Crișul Alb, în județele Alba, Cluj, Bihor, Arad și Hunedoara. Satele sunt risipite pe versanți, la altitudini de 1.000-1.400 de metri, la distanțe mari unele față de altele — o geografie care a modelat profund caracterul oamenilor care le locuiesc.

Moții sunt considerați urmașii direcți ai dacilor și ai coloniștilor romani aduși pentru exploatările aurifere din Apuseni. Numele lor vine, potrivit istoricilor, de la „chica antică” — moțul de păr pe care îl purtau bărbații legat în ceafă, obicei păstrat până în secolul al XIX-lea. Ocupațiile tradiționale — prelucrarea lemnului, mineritul și creșterea animalelor — au lăsat urme vizibile și astăzi, în meșteșugurile locale și în arhitectura satelor. E o zonă unde timpul a trecut altfel decât în restul României, iar asta se simte din primul sat în care intri.

Arieșeni și Vârtop, primul contact cu Țara Moților

Arieșeni este unul dintre cele mai accesibile puncte de intrare în Țara Moților, situat pe DN 75, la aproximativ 100 de kilometri de Cluj-Napoca. Zona funcționează pe două sezoane distincte: iarna, pentru pârtiile de la Vârtop, și vara, pentru drumeții și obiective naturale. Cascada Vârciorog și Cascada Pătrăhăițești sunt două dintre punctele de belvedere accesibile din comună, la distanțe rezonabile de centru.

În apropierea Arieșenilor, în cătunul Casa de Piatră, se află Ghețarul Vârtop, o peșteră situată la 1.170 de metri altitudine, numită de localnici și „Peștera Minunată”. Accesul se face pe un drum comunal de circa 12 kilometri din centrul comunei Gârda de Sus, urmat de o potecă de 30 de minute prin pădure. Nu e un obiectiv amenajat turistic — tocmai de aceea merită vizitat.

Gârda de Sus și obiectivele carstice din jur

Gârda de Sus este punctul de intrare sudic în Parcul Natural Munții Apuseni, dinspre județul Alba. Zona dispune de pensiuni și cabane, iar de aici pornesc trasee spre unele dintre cele mai spectaculoase obiective carstice din Apuseni — suficient de aproape pentru o zi de excursie, suficient de variate pentru o săptămână întreagă.

Cel mai important obiectiv e Ghețarul de la Scărișoara, declarat monument al naturii în 1938. Peștera are o lungime de 700 de metri, cu un portal înalt de 24 de metri, și adăpostește un bloc de gheață de aproximativ 100.000 de metri cubi, cu o vechime estimată la 3.800 de ani. E una dintre cele mai mari peșteri cu gheață din Europa și una dintre puținele accesibile publicului larg fără echipament special. Temperatura din interior rămâne constantă în jur de 0°C indiferent de sezon — detaliu practic important pentru cine se pregătește de vizită.

Tot din Gârda de Sus este accesibilă Peștera Poarta lui Ionele, situată pe versantul văii Ordâncușa, la 890 de metri altitudine. Portalul înalt de 17 metri, coloniile de lilieci și dimensiunile interioare — galerii de 20-30 de metri lățime și 15-20 de metri înălțime — o fac una dintre cele mai impresionante peșteri din Apuseni. E amenajată pentru turism, cu iluminat și podețe metalice.

Pe văile din jurul Gârdei de Sus se mai află Poiana Călineasa — o poieniță întinsă cu pâlcuri de copaci, animată de caii moților — și mai multe biserici vechi din lemn, unele cu o vechime de peste 200 de ani, încă în uz.

Albac, Casa de Piatră și meșteșugurile care au supraviețuit

Albac e unul dintre satele emblematice ale Țării Moților, situat pe Valea Arieșului, la 14 kilometri de Gârda de Sus. E un sat cu un centru animat și o periferă care se pierde treptat în munte — cu cât urci mai sus, cu atât casele devin mai rare și mai vechi.

De aici pleacă drumul spre cătunul Casa de Piatră, o așezare de circa 20 de familii la 1.000 de metri altitudine, răsfirată pe versanți cu case vechi din bârne. E considerat de mulți unul dintre cele mai autentice locuri din Apuseni — nu pentru că a fost conservat artificial, ci pentru că a rămas pur și simplu așa. Drumul spre Casa de Piatră e practicabil vara cu o mașină cu gardă înaltă.

Tot în apropierea Albacului se află Cheile Arieșului și Cheile Mândruțului, dar și Mina Farcu — o fostă mină de aur transformată parțial în atracție turistică, unde cristalele naturale coexistă cu echipamentele ruginite de minerit.

La Albac are loc în septembrie Târgul de Turism Rural, unde vizitatorii pot cumpăra produse ale meșterilor locali — ciubere, tulnice, donițe, costume populare. Meșteșugul tulnicului — instrumentul tradițional din lemn al moților, folosit secole la rând pentru comunicarea între sate — mai e practicat și astăzi în zonă, în principal de femei. Sunetul unui tulnic se aude de la kilometri distanță în văile înguste ale Apusenilor — o demonstrație live e una dintre cele mai neașteptate experiențe pe care le poți trăi în zonă.

Avram Iancu și cel mai vechi târg etnografic din Apuseni

Comuna Avram Iancu poartă numele celui mai celebru fiu al Țării Moților, născut în 1824 în satul Vidra de Sus. Casa memorială în care s-a născut — o căsuță mică din bârne de brad — poate fi vizitată și astăzi. În interior se păstrează fluierul lui Avram Iancu, unul dintre puținele obiecte personale ale eroului național al moților care au supraviețuit timpului.

În fiecare an, în cel mai apropiat weekend de Sfântul Ilie — 20 iulie — pe Muntele Găina, la 1.486 de metri altitudine, are loc Târgul de Fete, cel mai vechi eveniment etnografic din Munții Apuseni. Atestat documentar în 1816, evenimentul are origini mult mai vechi — era inițial o nedeie pastorală, un prilej de întâlnire pentru familiile din satele izolate, aflate la ore de mers una față de alta. Cu timpul a dobândit reputația unui târg de petițit, deși istoricii subliniază că tocmeala propriu-zisă era mai degrabă o legendă decât o practică reală.

ALBA, ROMANIA: Tulnicarese la Targul de Fete de pe Muntele Gaina, judetul Alba. Foto: Constantin DUMA

Astăzi Târgul de Fete de pe Muntele Găina reunește meșteri populari, ansambluri folclorice, tulnicărese din Avram Iancu și mii de vizitatori din toată țara. Urcarea spre Muntele Găina se poate face dinspre comuna Avram Iancu, pe un drum comunal, sau pe ruta Bihor-Alba, prin Vârfurile și Arieșeni. Traseul pe jos durează aproximativ două ore și jumătate din parcare.

Roșia Montană, două milenii de minerit și un statut UNESCO complicat

La marginea Țării Moților, Roșia Montană e un caz aparte în peisajul turistic românesc. Cunoscută în antichitate sub numele de Alburnus Maior, a fost întemeiată de romani în timpul lui Traian ca oraș minier, cu coloniști din Iliria, și a rămas un centru de extragere a aurului și argintului timp de două milenii. Culoarea roșiatică a apei din râul Roșia — de la care localitate și-a luat numele — provine din conținutul ridicat de oxizi de fier, consecință directă a mineritului care durează de peste 2.000 de ani.

În 2021, Roșia Montană a fost înscrisă pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO ca „Peisaj Cultural Minier” — cel mai important, extins și divers complex subteran minier al antichității romane din lume. Totodată, a fost inclusă pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol, recunoscându-i-se vulnerabilitatea față de deteriorare și necesitatea unor măsuri urgente de protecție. Orice activitate minieră modernă de amploare este exclusă pe viitor.

Cariera minieră de la Roșia Montană, parte a peisajului cultural minier înscris în patrimoniul UNESCO în 2021. Foto AndreDea / Wikimedia / CC BY 2.0

Din punct de vedere turistic, Roșia Montană dispune de galeriile romane parțial accesibile vizitatorilor, de un muzeu al mineritului și de un peisaj montan autentic, cu case vechi și străzi care amintesc de un alt secol. Statutul UNESCO a complicat însă și posibilitățile de investiție — orice intervenție asupra imobilelor din zonă necesită avize speciale, ceea ce a frânat dezvoltarea infrastructurii turistice locale. E un loc care merită vizitat tocmai pentru că nu a fost încă „aranjat” pentru turism.

Când se merge și cum se ajunge în Țara Moților

Intrările principale în Țara Moților sunt pe DN 75, dinspre Turda sau Câmpeni, și pe DN 1R — Transursoaia — care face legătura între Albac și Huedin. Transursoaia e circulabilă vara și toamna, iarna drumul este de regulă închis sau practicabil doar cu mașini cu tracțiune integrală.
Vara și toamna timpurie sunt cele mai bune perioade pentru vizitarea satelor izolate din Apuseni — traseele sunt practicabile, obiectivele naturale sunt la capacitate maximă și evenimentele etnografice se desfășoară în această perioadă. Iarna, zona Vârtop oferă condiții pentru schi, dar accesul spre satele mai izolate poate fi dificil sau imposibil după ninsori abundente.

Zona dispune de pensiuni și cabane de-a lungul Văii Arieșului, în Arieșeni, Gârda de Sus și Albac. Cazarea se rezervă în avans pentru perioadele de vârf, în special în weekendul Târgului de Fete de pe Muntele Găina, când locurile se ocupă cu luni înainte.