Eticheta „resort”, omniprezentă în turismul românesc, primește abia acum criterii oficiale de clasificare

• Suprafață minimă: 10.000 mp organizați ca ansamblu unitar
• Clasificare: minimum 3 stele, posibil până la 4 sau 5 stele
• Servicii obligatorii: alimentație publică, wellness, spa, agrement, spații verzi
• Reclasificare: structurile existente pot solicita schimbarea fără întreruperea activității

Până săptămâna trecută, oricine putea să își numească pensiunea sau hotelul „resort”, fără ca asta să presupună vreun standard verificabil. Cuvântul circula liber în pliante de marketing, pe site-uri de rezervare și pe panourile de la intrarea în stațiuni, dar nu însemna nimic în legislația turismului.

De pe 24 aprilie, situația s-a schimbat: Legea nr. 41/2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 232 din 25 martie, completează articolul 2 din Ordonanța Guvernului 58/1998 cu o definiție legală a resortului turistic în România.

Inițiativa, adoptată de Camera Deputaților ca for decizional după trecerea prin Senat, descrie resortul turistic drept o structură de primire integrată, organizată ca un ansamblu unitar, care permite desfășurarea majorității serviciilor turistice în interiorul perimetrului propriu. Se poate construi de la zero sau prin reconversia unor structuri existente, iar spațiile de cazare pot fi distribuite în una sau mai multe clădiri, cu condiția să facă parte din același complex coerent.

Trei condiții cumulative pentru un resort turistic în România

Pragul material este suprafața minimă de 10.000 de metri pătrați. Pentru comparație, un teren standard pentru un hotel de oraș are între 1.000 și 3.000 mp, iar 10.000 mp echivalează cu suprafața unui teren de fotbal regulamentar. Condiția elimină din start majoritatea hotelurilor urbane și o parte semnificativă a structurilor mai mici de pe litoral și din zonele balneare.

Al doilea prag este clasificarea pe stele. Resorturile pornesc de la 3 stele și pot urca la 4 sau 5. Criteriile tehnice de clasificare aplicabile sunt identice cu cele din normele metodologice pentru hotelurile de aceeași categorie. Diferența nu stă în standardele per cameră, ci în ansamblul de dotări și servicii: un resort de 4 stele are aceleași cerințe pentru un dormitor ca un hotel de 4 stele, dar restul complexului trebuie să ofere mult mai mult.

A treia condiție vine din partea de servicii. Sunt obligatorii funcțiunile proprii de alimentație publică – restaurante, terase sau alte spații integrate, nu contracte cu unități externe. Sunt obligatorii facilitățile de agrement, relaxare și wellness, inclusiv servicii spa. Sunt obligatorii spațiile verzi amenajate sau zonele dedicate recreerii. Conceptul-cheie introdus prin lege este cel de „experiență turistică completă, distinctă de cea a hotelului clasic”, un standard care presupune că turistul poate parcurge majoritatea unui sejur fără să părăsească incinta.

Ce urmează în implementare

Aplicarea concretă a Legii 41/2026 depinde de actualizarea normelor metodologice pentru clasificarea structurilor de primire turistică, gestionate de Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului. Procedura de solicitare a clasificării sau reclasificării se va alinia, conform textului legii, cu mecanismul deja existent pentru hoteluri. Termenul exact pentru emiterea normelor metodologice actualizate nu a fost încă anunțat oficial.

Legea prevede explicit că structurile existente care îndeplinesc cumulativ condițiile pot solicita reclasificarea ca resort turistic în România fără întreruperea activității.. Este probabil ca primele cereri să vină din partea complexelor mari deja active pe piața românească, în zonele cu infrastructură de wellness și agrement bine dezvoltată. Pentru altele, reclasificarea presupune fie extinderi de teren, fie investiții în zone de spa, agrement sau amenajări exterioare.